Thursday, October 31, 2013

Racitura de pui

Racitura de pui

Cautand tips -uri pentru slabit am gasit o postare in care cineva zicea sa mananci o lingura de gelatina pulbere seara ca sa nu ti se mai faca foame noaptea. Mie nu mi-e foame noaptea dar mi s-a parut interesanta ideea. Spunea ca gelatina se poate cosuma ca atare sau amestecat intr-un lichid, de preferinta ceai. Eu am amestecat 1/2 de plic de gelatina dr. Oetker cu o cana cu apa si am baut-o in seara asta. Si, sincer, chiar ma simt satula. A mers. Bun sfat. Persoana care a postat ideea de a consuma gelatina spunea ca este buna si pentru piele, unghii, etc, deci are si beneficii. Asta m-a facut curioasa si dornica sa aflu mai multe despre consumul de gelatina si daca beneficiile sunt reale. In concluzie se poate spune ca importanta gelatinei pentru organism este foarte mare ea, consumul acesteia aducand beneficii in : alergii alimentare, indigestii, colici, proasta digestie a leguminoaselor, carnii, cerealelor, hiperaciditate (reflux gastrointestinal, gastrita, ulcer, hernie hiatala), boli inflamatorii intestinale (boala Crohn  si colite ulcerative), sindromul colonului iritabil, sindromul intestinului permeabil subnutritie, pierdere de greutate, pierdere musculara, cancer, osteoporoza, deficienta de calciu si anemie.
Acum autoarea articolului in care ne spune care sunt beneficiile gelatinei, ne recomanda sa nu folosim gelatina la plic ci cea adevarata, home made. Asta m-a facut sa descopar aceasta reteta de piftie de pui,asa-zis-ul aspic pe care il gaseam prin cartile pe care le citeam, pe care trebuie sa o fac si eu cat de curand. Dar sincer, voi cosuma in continuare si gelatina la plic pentru senzatia  de satietate. Sper ca nu are E-uri , prea multe.
Si acum minunatat reteta:
Racitura (sau piftia) e una dintre cele mai agreate retete de aperitive romanesti. Pentru ca se apropie incet sezonul sarbatorilor, cand fiecare ar dori sa pregateasca racitura pentru oaspeti, impreuna cu Deliciosul de Vaslui ne-am gandit sa va oferim o alternativa mai sanatoasa, mai usoara dar la fel de gustoasa ca si racitura clasica de porc: racitura de pui, cu grasimi mai putine dar cu un gust minunat.
racitura de pui

Timp de pregatire: ore
Timp de gatire: ore
Timp Total: ore
Numar portii: 12 portii
Grad de dificultate: mediu

Pentru lista ingredientelor si modul de preparare o sa va invit sa urmariti videoul de mai jos (setati calitatea 720p HD, pentru a viziona filmul la calitate maxima).


Sumarul retetei: Ingrediente: 1 pui intreg, 2 morcovi, telina (radacina) cat un ou mic, 1 lingurita de sare, 1 lingurita de boabe de piper, 3-4 foi de dafin, usturoi dupa gust, 20 de grame de gelatina granulata. Puiul se portioneaza si se pune intr-o oala. Se acopera cu apa rece, se adauga telina, morcovii, sarea si piperul boabe cat si foile de dafin. Se pune pe foc mic si deindata ce incepe sa se adune spuma se indeparteaza cu grija. Racitura se fierbe foarte incet, fara clocot, timp de 2 ore, timp in care se spumeaza de cateva ori. Deindata ce legumele (morcovii si telina) sunt fierte dar inca isi pastreaza fermitatea se scot din zeama, continuand fierberea pana ce puiul este bine fiert (cand carnea cade de pe oase). Puiul bine fiert se scoate din zeama iar zeama se trece prin sita si se degreseaza (daca se va raci complet zeama va fi foarte usor de degresat, dupa care se reincalzeste si se continua reteta). Gelatina se pune la inmuiat cu 4-5 linguri de apa rece intr-un castronel. Se zdrobeste usturoiul (dupa gust) si se adauga in zeama. Se gusta zeama si se potriveste de sarata si picanta, apoi se strecoara din nou, sa se retina si bucatelele de usturoi. In zeama calda (50-60 de grade maximum) se dizolva gelatina. Carnea se curata de piele si os. Din morcovi se pot realiza decoruri. Se aseaza in forme in ordinea: decor din morcov (daca se foloseste), carnea dezosata taiata bucatele si se acopera cu zeama. Se da la rece racitura pana gelifica. Pentru a scoate racitura din forme se scufunda forma pentru scurt timp (10-20 secunde) in apa fierbinte apoi se rastoarna.

Paste genoveze

Pentru ca am tot cautat un sos de paste care sa nu contina rosii sau usos de rosii, in sfarsit am gasit o reteta. Mai nou evit alimetele bogate in histamina, prin urmare va trebui sa-mi adaptez retetele ca atare.
Ingrediete pentru 4 partii:
-350 g de paste de preferat fara grau
-4 linguri de ulei de masline
-1 mana de frunze de busuioc proaspat
-1 mana de frunze de patrunjel taiate grosier
-1 mana de frunze de telina taiate
- mozzarella rasa
-1 lingura de seminte de pin sau seminte de floarea soarelui decojite
-100 ml de concentrat de supa de legume
-sare
-putin unt
Frunzele de telina se gasesc in mijlocul tilpinei de telina. Acestea sunt inca tinere si aromate. Se pun pastele in apa clocotita cu putina sare. Se amesteca imediat ca sa nu se lipeasca unele de altele. Se fierb conform intructiunilor de pe ambalaj, de preferat al dente.
In timp ce pastele se fierb,busuiocul, patrunjelul si frunzele de telina, mozzarella, nuci sau seminte. , uleiul, putina sare se pun intr-un blender si se amesteca pana se omogenizeaza. Se amesteca supa de legume cu  putina apa calda pe foc, se adauga unt si mixul de branza si verdeata. Se lasa la foc mic pana cand pastele sunt gata pentru a mentine sosul cald.
Scurgeti pastele si combinati-le cu sosul Genovese si gata.

Monday, October 28, 2013

Ciuperci umplute pane

Ingrediente
  • 20 ciuperci
  • 2 linguri pate ( de care preferi)
  • 1/2 ardei gras rosu
  • ceapa verde
  • sare
  • piper
  • 2 oua
  • faina
  • pesmet
  • Mod de preparare
  •  
    Ciupercile se spala ,se indeparteaza coditele si se lasa se se scurga bine de apa.


    Se amesteca pateul cu ardeiul gras tocat cuburi mici,
    ceapa verde taiata rondele ,sare si piper dupa gust. Ouale se bat bine cu sare si piper.


    Se umplu ciupercile cu pasta de pate, se dau mai intai prin faina ,apoi prin ou, din nou prin faina, iar prin ou si la sfarsit se tavalesc bine prin pesmet.


    Se prajesc in ulei incins.


    Se scot pe hartie absorbanta.


    Se pot servi calde sau reci, alaturi de sosurile preferate: maioneza, smantana ,usturoi, hrean.



  •  

Thursday, October 24, 2013

Odorizant de camera natural

Cum să-ţi faci un odorizant de cameră sănătos şi ecologic

Pentru ca imi place sa-mi  miroasa frumos in camera, dar in acelasi timp nu support odorizantele
de camera oricat de mult mi-ar place, am cautat o alternativa mai naturala , si am gasit-o.

Cu toate că au parfumuri de-a dreptul impresionante, cele mai multe odorizante de cameră sunt sintetice, conţin subtanţe care în timp îţi afectează sănătatea şi sunt în acelaşi timp dăunatoare pentru mediu.
Un deodorant de camera natural, fără efecte adverse pentru sănătatea ta, dar şi foarte ieftin, poate fi realizat din bicarbonat de sodiu şi uleiuri esenţiale.
Bicarbonatul de sodiu absoarbe mirosurile neplăcute, motiv pentru care este folosit de multă vreme ca o metodă la îndemână pentru improspătarea aerului din locuinţe, dar şi pentru curăţenie sau igiena personală….
Ce trebuie să faci este să torni bicarbonat de sodiu într-un borcan cu o formă interesantă, în care să pui apoi câteva picături de ulei esenţial (8 – 10 picături), în funcţie de cât de puternic vrei să miroase.
Găureşte apoi capacul borcanului şi dacă vrei să-i oferi un aspect interesant, lipeşte deasupra hârtie decorativă sau material textil.  Alege uleiurile naturale de lavandă, bergamotă, citrice, trandafir etc.
Mirosul durează câteva luni, iar dacă se estompează, mai poţi adauga câteva picaturi din când în când. Simplu, ieftin şi sănătos!

Tuesday, October 22, 2013

DIETA ALCALINĂ

DIETA ALCALINĂ - Regimul alimentar care salvează vieţi

DIETA ALCALINĂ - Regimul alimentar care salvează vieţi Sucurile verzi sunt puternic alcalinizate (Foto: Dreamstime - 6)
 
- Trăim într-o lume în care ploile acide sunt ceva obişnuit, la fel ca băuturile acidulate din magazine ori ca omniprezentul acid citric din alimentele procesate industrial. Ceea ce mâncăm, ceea ce bem şi chiar cuvintele pe care le rostim sunt de foarte multe ori prea acide. Mulţi cercetători şi-au pus problema dacă nu cumva această lume... acidă care ne înconjoară conduce la bolile şi tulburările cu care ne confruntăm tot mai des. Iar studiile au arătat că, într-adevăr, excesul de aciditate din organism provoacă majoritatea îmbolnăvirilor, în timp ce curele de alcalinizare conduc la vindecare. Soluţia se află la antipod: dieta alcalină, despre care vom vorbi în continuare -

Indicele care măsoară cât de acidă sau de bazică este o substanţă se numeşte pH, şi cu cât acesta are o valoare mai mare, cu atât acea substanţă este mai alcalină. Ideea alcalinizării organismului pen­tru vindecare este mai veche de un secol şi a fost pentru prima oară emisă de către un eminent biolog francez: Claude Bernard. El a hrănit cu carne animale care aveau o dietă vegetariană şi a observat după câteva zile că pH-ul urinei lor devenea tot mai acid, din cauza dietei carnivore. Tot el a observat, însă, şi că un pH acid al urinei favorizează apariţia infecţiilor renale şi uri­nare, formarea pietrelor, precum şi alte tulburări la acest ni­vel. Pornind de la aceste observaţii, el a dedus că o ali­men­taţie care declanşează o reacţie de tip alcalin este be­ne­fică pentru sănătatea sistemului urinar, în timp ce acidifierea este dăunătoare. Ideea lui Claude Bernard a fost dezvoltată mai departe, de alţi oameni de ştiinţă, care au observat că un pH acid al salivei predispune la carii dentare şi infecţii gingivale. Apoi, în multe cazuri de boli tumorale sau cardiovasculare grave, s-a con­sta­tat că pH-ul sângelui, dar şi al multor ţesuturi afec­tate este foarte acid. Toate acestea au fost cuprinse într-o teorie (re)lansată de medicul american Robert Young, care a scris mai multe cărţi pe această temă, care au devenit rapid best-seller-uri. Astfel, Young consideră că, practic, orice aliment acid este periculos pentru să­nă­tate, în timp ce alimentele bazice sunt un adevărat panaceu. Teoriile sale nu sunt unanim acceptate, mulţi medici considerând că scoaterea din dietă a marii majo­rităţi a fructelor proaspete (care sunt acide), precum şi a tomatelor, ciupercilor sau cerealelor este o exagerare fără temei medical. Ca atare, în prezent, dieta alcalină a fost adaptată în diverse moduri, încât să cuprindă cât mai multe alimente sănătoase. Ea a fost deja urmată de milioane de oameni din întreaga lume şi mulţi dintre ei au obţinut rezultate mai mult decât încurajatoare în vin­decarea bolilor, inclusiv a celor grave. Iată în ce con­stă această cură:

Ce este dieta alcalină

Este un regim alimentar destul de strict, în care 75% dintre alimente sunt puternic alcalinizante, restul de 25% făcând parte din aşa-numita categorie a alimen­telor tolerate. Atenţie, însă, hrana din dieta alcalină nu are neapărat un pH alcalin, ceea ce contează este ca o dată ajunsă în organism şi digerată, ea să producă o reac­­ţie alcalină. Alimentele care determină alcaliniza­rea sângelui, urinei, salivei ş.a.m.d. sunt cele foarte bo­gate în clorofilă, adică legumele verzi şi zarzavaturile. Astfel, clorofila este substanţa-cheie în tot acest proces de vindecare prin echilibrarea pH-ului organismului, ea fiind nu doar un alcalinizant, ci şi un detoxifiant şi anti­oxidant foarte puternic. Din categoria hranei tolerate, dar nu neapărat recomandate, fac parte fructele de toa­te felurile, tomatele, cerealele integrale, lactatele inte­grale, ciupercile. Iar o a treia categorie este cea a ali­mentelor strict interzise, din care fac parte, la loc de "cin­ste", carnea şi toate preparatele din car­ne, băutu­rile acidulate, zahărul alb şi toate ali­mentele boga­te în amidon. Să aflăm, în continuare, mai detaliat, ce conţine fiecare categorie de ali­men­te din dieta alcalină:

Ce este recomandat să mâncăm în dieta alcalină

DIETA ALCALINĂ - Regimul alimentar care salvează vieţiLegumele verzi - cele mai indicate
 
Alimentele bazice se consumă mai ales în sta­re crudă sau, eventual, gătite prin fierbere de scur­tă durată sau la abur. Sunt recomandate majoritatea legumelor, mai ales cele verzi, şi toate zarzava­tu­rile. Dintre legume se recomandă în mod special: varza albă, varza creaţă, varza roşie, broccoli, cono­pida, cea­pa ver­de, usturoiul verde, prazul, dovleceii, castra­veţii, ţelina, sfecla, anghinarea, spa­ranghelul. Apoi, nu tre­buie să lip­sească din alimentaţie sa­latele foarte bogate în clorofilă, cum ar fi cele ob­ţinute din frun­zele de spanac, de sa­lată, de salată creaţă, de unti­şor, de urzici, de rucola sau de andive. Se mai recomandă în mod spe­cial zar­za­vaturile proas­­pete, adi­că ţe­lina şi pă­trun­jelul ver­de, mă­rarul, leuş­tea­nul, năstu­relul. Dintre fructe, cele mai bu­ne sunt: merele, avo­cado, lămâile, lă­mâile verzi, grep­frutul, gu­tuile, cireşele, pe­pe­nele galben şi cel roşu.

Alimente tolerate

Sunt un fel de alimente "neu­tre", care nu influen­ţea­ză nici pozitiv şi nici negativ or­ga­nismul. Din această cate­gorie fac par­te tofu, hrişca, le­gumele şi cerealele germinate, uleiu­rile extra­virgine, peştele, nuca de cocos, floa­rea-soa­relui, usturoiul şi ceapa ajunse la maturitate, ghim­birul, mază­rea, dovleacul, cele mai multe dintre nuci şi seminţe, laptele de nuci şi se­minţe, laptele de nucă de cocos, rădăcinile de le­gume (pătrunjel, morcov, păs­­târnac). Tot alimente tole­rate sunt şi caisele, zmeura, pier­sicile, perele, smochi­nele proas­pete, dar şi unele lactate foarte simple, cum ar fi laptele ne­fiert, iaur­tul, chefirul, brânza de vaci, soiurile de brânză ne­fer­men­tată în general.

Alimente strict contraindicate

Sunt cele care produc un pH acid în organism şi care vor fi excluse pe timpul dietei alcaline. Acestea sunt: carnea, ouăle, făina albă, ciupercile, oţetul, zahă­rul, mierea, cerealele, drojdia de bere, fruc­tele dulci, produsele fermentate, alunele, brânzeturile fermentate sau maturate, acidul citric (lămâile proas­pete sunt bu­ne!), fructele uscate sau confiate, roşcovele, cacao, ceaiul (verde sau negru), cafeaua, îndulcitorii, pâinea (poa­te fi consumată puţină şi doar dacă este făcută fără drojdie şi nedospită), ovăzul, secara, cartofii care au stat în depozit, alcoolul, alimentele preparate la cupto­rul cu microunde sau îndelung preparate termic.
Hidratarea
În dieta alcalină, hidratarea este foarte importantă, ea făcându-se în proporţie de peste 70% cu apă simplă sau apă cu lămâie. În rest, pot fi consumate sucurile al­ca­line, obţinute din legume, dar şi ceaiurile de plante, cum ar fi busuiocul, menta, roiniţa, muşeţelul, cim­bri­şorul, socul sau măghiranul.
Apa trebuie să aibă neapărat un pH mai mare decât 7 (deci cât mai alcalin), de aceea este recomandat să luaţi ape minerale care au inscrip­ţio­nate pe etichetă pH-ul. Dintre apele noas­tre minerale sunt recomandate doar cele plate (cele carbogazoase vor fi excluse din start), cum ar fi: Dorna, Her­culane, Borsec, Izvorul Alb, Keia, Bucovina, Devin - toate au pH-ul peste 7. Pentru tra­tarea apei de la robinet exis­tă în comerţ şi aparate care reţin impurităţile (clor, mâl, nitriţi, nitraţi) şi mă­resc pH-ul apei.



Efortul fizic

Alături de consumul ali­men­telor şi al apei alcaline sunt reco­mandate şi exerciţiile fizice, la o intensitate destul de mare, aşa încât să producă transpiraţie. De ce? Pentru că transpiraţia din tim­pul efor­tului ajută la elimi­narea rezi­duurilor de meta­bo­lism acide, reducând totodată stresul oxi­da­tiv şi crescând pH-ul sân­ge­lui. Exer­ciţiile fi­zice (alerga­rea, mersul în pas rapid, fit­nessul, aerobicul, gim­nasti­ca la domiciliu) vor fi fă­cute în haine de bumbac, sim­ple, care să absoarbă foar­te bine trans­piraţia şi apoi să poată fi spă­late la tem­peraturi înalte, fără a fi deteriorate. Efortul fizic trebuie să fie intens, siste­ma­tic, dar nu dus la extrem. La sportivii de per­formanţă, care fac eforturi foarte intense sau înde­lungate, s-a ob­ser­vat că sân­­gele şi ţesuturile capătă un pH foarte acid. Mai mult, organis­mul chinuit de supra-efort con­sumă canti­tăţi uriaşe de vitamine şi de alţi anti-oxi­danţi, lăsând organismul fără protecţie în faţa proce­selor oxi­dative. Aşadar, reţineţi: efort sis­te­matic, intens, dar cu măsură, pentru că orice exces se do­vedeşte a fi dăunător.

Efectele curei alcaline asupra sănătăţii

DIETA ALCALINĂ - Regimul alimentar care salvează vieţiNu uitati nici fructele!
 
Regimul alcalin este printre cele mai eficiente tera­pii contra unui număr impresionant de boli. Mărturisesc faptul că, personal, nu am avut foarte multă încredere în acest regim la început, dar nu am putut să nu îi con­stat eficienţa în cazuri grele, cum ar fi cele ale bolna­vilor de cancer, ale celor cu hepatită virală de tip B sau C, ale femeilor cu fibroame, adenofibroa­me sau cu ova­re polichistice. Merită menţionat şi faptul că acest re­gim este un adevărat miracol în cazurile infec­ţiilor reci­divante sau rezistente la tratament, cum ar fi can­di­do­zele, cistitele, virozele de tot felul, infec­ţiile res­pira­torii bacteriene. Toate indiciile arată că acest regim este un puternic stimulent şi reglator al imuni­tăţii, reedu­când or­ganismul să se apere singur în faţa agenţilor microbieni.

Dieta alcalină şi cancerul


Cele mai bune rezultate în terapia cancerului au fost obţinute în centrele de sănătate deschise de către doc­torul Robert Young şi profilate pe studiul şi trata­mentul afecţiunilor tumorale, inclusiv cele în stadiile avansate (până la stadiul 3, inclusiv). Terapia alcalină standard în cancer este o cură destul de dură, cu o du­rată de mini­mum 12 săptămâni, timp în care se con­sumă ex­clusiv alimente alcalinizante şi, în proporţie de peste 70%, nepreparate termic. În afara acestor alimen­te, se admi­nistrează sucuri alcalinizante (de păpădie, de cicoare, de varză, broccoli, de urzică) şi suplimente alimentare în capsule, cum ar fi sucul de orz şi grâu verde des­hi­dra­tat, magneziul şi calciul natural, ex­trac­tele de alge de apă dulce. Amelio­rările sunt în majo­ritatea cazurilor foarte evidente, iar în unele dintre ele de-a dreptul mira­culoase: durerile sunt reduse sau dis­par, reapare apetitul ali­mentar şi pofta de viaţă, tumo­rile îşi opresc creşterea sau chiar intră în re­mi­sie. Cum sunt posibile aceste fenomene excep­ţio­nale? În primul rând, prin efectele detoxifiante şi anti­tumorale ale clo­ro­filei. Apoi, foarte multe din alimen­tele alcalinizante în stare proaspătă, ne­preparată termic, conţin veritabile citostatice, cum ar fi sulforafanii din varză şi broccoli, apigenina din pătrunjel şi ţelină sau fitosterolii din urzică.

Dieta alcalină şi hepatita virală

În această afecţiune, tratamentul cu alimente alca­linizante are efectul cel mai spectaculos, declanşând o reac­ţie foarte puternică a sistemului imunitar, stopând pro­cesele distructive la nivelul ficatului şi stimulând func­ţionarea normală a acestuia. Ca element specific în ali­mentaţie sunt sucurile proaspete, obţinute în mixerul electric, din zarzavaturi şi frunze proaspete, cum ar fi cele de păpădie, de cicoare, de pătrunjel, de ţelină, de leuştean, de frunze de morcov. Metoda de obţinere a acestor sucuri este simplă: 50 g de frunze proas­­pete, bine spălate şi curăţate de impurităţi, se pun în mixer cu 250 ml de apă alcalină şi se mixează vreme de 60-120 de secunde, după ca­re se filtrează şi se consumă ime­diat. Se beau minimum 750 ml de suc proaspăt în fie­care zi, iar efectele sunt cu adevărat remarcabile. După doar 6 săptămâni de cură alcalină şi de consum al aces­tor su­curi, se observă, în peste 90% din cazuri, o scă­dere spec­taculoasă a valori­lor viremiei şi ale transami­nazelor, procesele de fibrozare la nivelul ficatului sunt dimi­nuate sau stopate, pielea tinde să îşi recapete cu­loarea sănătoasă, iar tonusul fizic şi psihic cresc expo­nenţial. Neaşteptat, la o cură atât de drastică, capaci­tatea de efort creşte şi ea, pacientul sim­ţindu-se tot mai sănătos. Această cură împiedică evo­lu­ţia spre ciroză şi cancer hepatic şi poate fi asociată cu orice alt tratament, na­tu­ral sau de sinteză.

Dieta alcalină şi diabetul

DIETA ALCALINĂ - Regimul alimentar care salvează vieţiHidrataţi-vă cu apă plată sau ceaiuri din plante
 
Unii cercetători afirmă că doar patru săptă­mâni de dietă 100% alcalină sunt su­ficiente pen­tru a vindeca dia­­betul de tip II, şi şase săptămâni de cură sunt sufi­ciente pen­tru a ameliora foar­te mult diabetul de tip I. Aceste afirmaţii ex­trem de în­drăzneţe devin credibile dacă avem în vedere cinci calităţi excep­ţionale ale aces­tei cure:
1. Reduce direct glicemia, multe dintre ali­mentele al­caline de bază, cum ar fi salata, cea­pa, prazul, andi­vele, anghi­narea sau pă­pă­dia, conţinând sub­stanţe cu un efect hipo­gli­ce­miant mai puternic decât multe me­di­ca­mente de sin­teză antidia­betice.
2. Stimulează direct se­creţia endocrină a pancrea­sului, aju­tând, gradat, la re­ducerea dozelor de insulină şi la re­nun­ţarea la medicaţia spe­ci­fică.
3. Este foarte săracă în za­haruri cu asimilare rapidă, pre­zente în alimentaţia obiş­nuită şi care dau adevărate şocuri hiperglicemice. Ali­mente cum ar fi zahărul, făina albă, cartofii, orezul de­cor­ticat, porumbul sunt total contraindicate în această cu­ră, care în schimb este foarte bo­gată în fibre alimentare, care au un rol extrem de be­nefic, aşa cum vom vedea.
4. Fibrele alimentare pre­zente în alimentele alcali­ni­zante reţin glucidele rele în stomac şi intestin, făcând ca zaharurile să fie eliberate gra­dat, foarte lent, prote­jând ast­fel organismul de creşterea rapidă a glicemiei. Mai mult, fibrele alimentare, împreună cu efortul fizic reco­man­dat în această cură, reduc rezistenţa la insulină a orga­nis­mului.
5. Conţine foarte mulţi antioxidanţi care, practic, inactivează procesele distructive care au făcut ca dia­betul să fie atât de temut. Alimentele crude protejea­ză vasele de sânge de la nivelul retinei, previn arterita, previn depunerile de aterom la nivelul arterelor coro­nare şi, implicit, infarctul.

Dieta alcalină şi obezitatea

Fiind o cură destul de restrictivă, cu puţine calorii, dar care poate fi totuşi ţinută mult mai uşor decât regi­mu­rile de înfometare, rezultatele sale sunt cu totul re­mar­cabile pentru scăderea în greutate. Aportul masiv de fibre alimentare din vegetalele verzi ajută la pierderi rapide în greu­tate, de circa 3 kg pe săptămână, în pri­mele 30-40 de zile ale curei. Apoi, ritmul de scădere în greutate va înce­tini, în mod firesc, în schimb, corpul va arăta mult întinerit, ţesuturile îşi vor menţine elas­ticitatea, pielea va deveni mai luminoasă şi fără tulbu­rări de pigmentaţie. Aşadar, dieta alcalină este printre cele mai eficiente şi mai sănătoase cure de slăbire, care ajută la reducerea greutăţii, fără a crea dezechilibre organice sau emo­ţionale. Mai mult decât atât, fiind o cură în care efortul fizic este indispensabil, dieta alca­lină este un excelent mijloc de modelare a corpului, în sensul tonifierii ţesu­turilor şi al reducerii adipozităţilor. Având un efect antiinflamator puternic, este şi un ex­celent tratament intern anti-celulită.

Dieta alcalină, pietrele la rinichi şi infecţiile urinare

DIETA ALCALINĂ - Regimul alimentar care salvează vieţiVotaţi cu clorofila
 
La origini, dieta alcalină a fost un mijloc de pre­venire şi de combatere a litiazei renale şi a cistitelor, creş­terea pH-ului organismului fiind de natură să ajute sistemul imunitar să lupte împotriva microorganismelor care produc bolile infecţioase reno-urinare. Mai mult, dieta alcalină are un puternic efect antiinflamator renal, creând la nivelul rinichilor condiţii care nu mai permit precipitarea sărurilor şi formarea pietrelor. Tratamentul cu antibiotice de sinteză al cistitei, pielitelor şi pie­lonefritelor este mult mai eficient atunci când pH-ul urinei este alcalin. Majoritatea antibioticelor, pur şi simplu, acţionează eficient doar în mediu alcalin, fiind inactivate în mare măsură de un mediu foarte acid. Apoi, principalele plante medicinale folosite în trata­mentul infecţiilor reno-urinare, cum ar fi stru­gurii ursu­lui (Arctostaphyllos uva-ursi) sau merişorul (Vac­cinium vitis-idaea), sunt efici­ente doar în urina cu un pH alca­lin. În acest mediu alcalin, arbu­tina, o substanţă con­ţi­nută în frunzele acestor plante, se des­compune în sub­stanţe antibiotice care atacă foarte eficient bacteriile care produc cistita: E.coli, stafilo­cocul auriu etc.

Contraindicaţii la dieta alcalină

Fiind un regim blând, care nu pre­su­pune înfo­metare exce­sivă sau re­nun­ţarea la sub­stanţe esenţiale sănă­tăţii, dieta alca­lină este practic lip­sită de contra­indicaţii. Totuşi, per­soa­­nele cu gas­trită acută, co­lită de fer­men­­taţie sau rec­to­colită ulce­ro-he­mo­ragică vor aborda cu pru­denţă acest re­gim, intro­ducând crudi­tăţile şi ali­men­tele bo­gate în fibre, gra­dat.
Curele alcaline foarte lungi (de ordinul lunilor şi al anilor) sau ţinute de către co­pii sau ado­lescenţi în creş­tere, trebuie completate din când în când cu alimente bogate în ami­­noacizi esenţiali, cum ar fi: gălbenuşul de ou, polenul de albine, miezul de nucă.

TESTUL VITAMINELOR

DIETA ALCALINĂ - Regimul alimentar care salvează vieţi
 
Există un test simplu care vă ajută să depistaţi dacă organismul suferă de insuficienţă de vitamine şi mine­rale ce se găsesc în cantităţi mari în verdeţurile şi legu­mele de la începutul verii.
1. Întindeţi braţele înainte, cu palmele în sus şi îndoiţi cele patru degete de la ambele mâini. Prima falangă de lângă palmă nu se îndoaie. Dacă nu reuşiţi să atingeţi palmele cu vârfurile degetelor simultan este semn de insuficienţă de vitamine din grupul B, în special B6.
2. Dacă aţi observat că vânătăile de pe corp nu trec mult timp, chiar după o lovitură slabă, este un semn de lipsă de vitamina C.
3. Dacă vă deranjează permanent ţiuitul în urechi şi aveţi vertijuri, înseamnă că organismul are nevoie acută de vitaminele B3 şi E, dar şi de microelementele potasiu şi mangan.
4. Albul ochilor de culoare roşiatică, incapacitatea de a ne adapta la întuneric sunt semne, în paralel cu alte probleme, de lipsă de vitamine A şi B2.
5. Mătreaţa apare în cantităţi mari din cauza in­suficienţei vitaminelor PP, B12, B6 şi microelementului seleniu.
6. Dacă părul se rupe uşor şi devine mat, cu aspect nesănătos, este un semn de lipsă de vitamine C, H şi B9.
Sursa : http://www.formula-as.ro/2013/1072/terapii-alternative-58/dieta-alcalina-regimul-alimentar-care-salveaza-vieti-16500

Monday, October 21, 2013

Antihistaminice naturale

Deşi nu există antihistaminice naturale propriu-zise, o serie de principii active de origine vegetală acţionează pe căi indirecte, în sensul diminuării excesului şi sensibilităţii la histamină.

  • Bioflavonoidele

  Bioflavonoidele sunt substanţe naturale vegetale din grupa glicozidelor, care acţionează  prin inhibarea unor sisteme enzimatice la nivelul leucocitelor, în special a fosfolipazelor, blocând astfel trecerea
acidului arahidonic în leucotrienă. Datorită acestui mecanism, bazofilele şi mastocitele nu mai eliberează histamina, acidofilele pierzându-şi totodată, atracţia pentru mastocitele, situaţie în care simptomele caracteristice alergiilor diminuează. În acelaşi timp, flavonoizii din grupul vitaminelor P, reduc permeabilitatea capilară, cu consecinţe favorabile asupra edemului de natură alergică (Bojor O., Popescu O).
  Cele mai bogate surse de flavonide şi flavonoizi sunt citricele, ardeii roşii, măceşele, hrişca şi coacăzele negre.

  • Nigelona

  Nigelona este o componentă a uleiul volatil din seminţele de
negrilică (Nigella sativa), Acest compus prezintă proprietăţi inhibante asupra histaminei.

  • Metionina

  Metionina este un
aminoacid esenţial pentru om. În corp, această substanţă, reuşeşte să inhibe histamina circulantă.

  • Protopina

  Protopina, numită şi fumarină, este un alcaloid prezent în părţile aeriene ale plantelor care aparţin genului Fumaria. Această substanţă,  posedă capacitatea de a neutraliza o parte din histamina aflată în exces, motiv pentru care,
fumăriţa este întrebuinţată ca plantă medicinală în combaterea alergiilor. este posibil ca acţiunea antihistaminică a fumăriţei să se datoreze şi prezenţei în compoziţia plantei a acidului fumaric.

  • Principiile din polenul apicol

  
Polenul recoltat de albine (polen entomofil), se comportă ca desensibilizant al reacţiilor alergice  provocate de polenul anemofil (vezi: Polenul şi păstura, ca produse naturale dietetice şi curative).

  • Factorul unculus

  Factorul unculus este un principiu (după unii autori chiar o vitamină) cu structura chimică încă neelucidată, prezent în unele plante folosite în
fitoterapia tradiţională în tratamentul gastritei şi a ulcerului gastric.
  Cercetările ştiinţifice au demonstrat că factorul unculus acţionează asupra ulcerului experimental provocat de histamină, de unde s-a dedus efectul antihistaminic al acestui compus (
Neamţu,1996). Este chiar posibil ca factorul unculus să blocheze receptorul H2, deci să posede o acţiune antihistaminică propriu-zisă.
  Factorul unculus este prezent în zeama de varză fermentată, în sucul de banane (
Neamţu,1996) şi în extractele de cătină. Este posibil ca principul să fie produs de către microorganismele care trăiesc în ţesuturile vegetale (Lactobacillus acidophilus ?).

S-a descoperit substanţa care te face să te saturi cu mâncare puţină

S-a descoperit substanţa care te face să te saturi cu mâncare puţină

O nouă substanţă descoperită în Germania va putea fi folosită pe viitor în diete. Ea dă senzaţia de saţietate chiar şi după o masă uşoară.
de Erika Chivu, 24 August 2012

Substanţa denumită SATISFIT-LTG a fost testată pe mai mulţi voluntari care s-au simţit sătui cu mâncare mai puţină. SATISFIT-LTG este versiunea mai nouă a unui aditiv alimentar numit celuloză metilică, un praf alb care în contact cu apa caldă se transformă într-un gel şi acţionează ca un lipici între ingredientele unui aliment.

Varianta mai nouă rămâne în stomac un timp îndelungat şi astfel asigură o senzaţie de saţietate de durată. Astfel, cel care o consumă va mânca mai puţin pe parcursul unei zile.
Foto: Thinkstock


Sursa: S-a descoperit substanţa care te face să te saturi cu mâncare puţină | Unica.ro http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/descoperit-mancare-ajuta-saturi-mancare-putina-23892.html#ixzz2iLofNuuk

Diaminoxidaza

Suplimentele ce contin DAO (diamine oxydase) sunt utilizate pentru a combate intolerantele la histamina si disfunctiile ce conduc la degradarea mastocitelor (mastocitoza). Foarte multi oameni se confrunta cu tulburari digestive severe din cauza acestor probleme, a incapacitatii organismului de a neutraliza histamina eliberata in procesul de digestie din alimentele ingerate. Multi oameni consuma antihistaminice pentru a controla efectele neplacute ale alergiilor alimentare, in special a celei la histamina.
Exista si remedii naturiste foarte bune, mai ales acum, in anotimpul rece care combat destul de bine efectele eliberarii de histamina in procesul de digestie. Aceste remedii sunt urmatoarele ceaiuri:
- ceaiul verde in varianta decofeinizata mai ales pentru a putea consuma 3-4 cani pe zi;
- ceaiul de frunze de guave;
- ceaiul de tulsi (Holy Basil or Tulsi Tea) un ceai cu-adevarat miraculos utilizat intens in practicile ayuverdice;
- ceaiul de frunze de maslin.
Gasiti pe net multe informatii legate de aceste ceaiuri si beneficiile extraordinare pentru sanatate pe care le aduce consumul lor simplu sau in amestec cu hibiscus, flori de trandafir, iasomie, etc.
Vitamina C, vitamin B6 si cupru pot creste activitatea DAO.

Cupru- mineral
Este un element dynamic, antiinfectios, antiviral, antiiflamator. Organismul il imobilizeaza in cazuri de agresiuni microbiene, in infectii (in gripa, de exemplu, il gasim in cantitate mai mare in sange, decat la un individ sanatos). Constatarea aceasta este concomitenta cu saracirea tesuturilor in cupru. El intareste celelalte tratamente antiinfectioase si intervine in functionarea tiroidei.
Necesarul zilnic de cupru este de 2-3 mg pentru adulti si de 0.05 mg/kilogram-corp pentru copii. In general alimentatia obisnuita asigura necesarul de cupru al organismului. Ingerat in cantitati mari, devine toxic. Asemenea intoxicatii se pot produce si in cazul unui consum mare de struguri nespalati sau de must ori de vin produse din asemenea fructe. Intoxicatiile cu cupru se pot manifesta prin icter, anemii, nevoia unui consum exagerat de apa, etc.
Surse de cupru
Cuprul in gasim in migdale, nuci, alune, grau, sfecla rasie, ceapa, nap, spanac, praz, cirese, mere, portocale, struguri, polen

Tipuri de faina Fara Gluten

Tipuri de faina Fara Gluten



Una din provocarile dietei fara gluten este inlocuirea fainii de grau cu faina fara gluten , dar problema
cea mai mare este ca , fiecare tip de faina functioneaza intr-un fel , in unele cazuri trebuie sa adaugam
mai multa , mai putina sau chiar sa le amestecam pentru a obtine gustul si textura dorite  . Sunt multe feluri de mix-uri de faina care le gasim atat la noi cat si in strainatate . Unule persoane prefera sa isi faca  priopriul mix de faina ... Sa facem o mica descriere la tipurile de faina care le gasim in diferite mix-uri gata preparate :


       Faina de ghinda

 Faina de ghinda se pastreaza foarte bine chiar si pentru timp indelungat . Este o faina destul de grea si
actioneaza foarte bine cand cantitate de faina din reteta este adaugata mai putin de jumatate , eventual se poate amesteca cu alt sortiment de faina fara gluten .



       Faina de hrisca
 Faina de hrisca are un gust specific si se foloseste in cantitati bine gandite , are o culoare intunecata este foarte fina si moale . Este recomandata pentru briose , biscuiti si prajituri dar in cantitati destul de micp si intotdeauna se foloseste in combinatie cu amidonul de porumb sau faina de tapioca pentru a obtine compozitia ideala .


       Faina de migdale

 Faina de migdale este foarte moale si are acelasi aspect ca si faina alba traditionala dar cu o aroma specifica folosita foarte des in produsele de patiserie . Este facuta din migdale crude , avand in vedere ca nu creste usor este perfecta pentru retete rapide care nu necesita dospire dar este recomanda pentru retetele de biscuiti si fursecuri .

       Faina de amaranth

 Amaranth-ul este o samanta veche folosita pe scara larga in Mexic . Este deosebit de dens si se adauga doar o treime din necesarul de faina dintr-o reteta sau se poate amesteca cu alt sortiment de faina , faina necesita putina apa dar necesita mai mult timp de coacere sau fierbere .

       Faina de orez brun

 Faina de orez brun este recomandata pentru prepararea paini pentru ca ajuta la formarea crustei . Are este gustoasa si foarte nutritiva , se poate folosi la prajirea puiului sau crevetelui  ( se dau prin faina si se pun la prajit ) vor avea o crusta mai crocanta . Merge foarte bine combinata cu faina de hrisca


       Faina de naut 

 Faina de naut este inlocuitorul perfect pentru faina de soia . Este o faina care se poate folosi la ingrosarea sosurilor , supelor , tocanitelor , la prepararea preparatelor falafel si pakoras se poate adauga si in aluatul de paine pentru ca o face mai ferma si ii da o aroma aparte deci atentie la cantitatile folosite .

       Faina de castane 

 Faina de castane are o aroma foarte puternica si o culoare destul de inchisa . Se utilizeaza in bucataria
italiana in cantitati mici fiind foarte aromata .


       Faina de cocos
 Faina din nuca de cocos este usor dulcie cu un gust delicat si frecvent utilizata in retetele de paine
rapida ( puntru ca aluatul creste mai repede ) si in retetele de biscuiti sau prajituri . Este o faina cu un continut ridicat de grasimi saturate , fibre si proteine .


       Faina dura de porumb

 Faina dura de porumb este foarte asemanatoare cu faina fina de porumb care este mult mai marunta .Este perfecta pentru tortilla , mamaliga , balmos , briose si peste . La noi in tara se foloseste si in paine dar in cantitati destul de mici .


       Faina fina de porumb
 Faina fina de malai este cam acelasi lucru cu faina dura de porumb , doar ca este macinata mai fina . Este perfecta pentru paine de malai , prajitura de malai ,briose , tamales si peste . 



       Amidon de porumb

 Este facut din porumb de culoare alba si foarte fin foarte des folosit ca agent de ingrosare . Este perfect pentru ingrosarea cremelor , sosurilor , tocanitelor sau pentru budinci si chiar pentru a face prajiturile mai pufoase . Este recomandat pentru prajituri pentru ca nu are nici un gust spre deosebire de amidon de cartofi . 

 

       Amidon de cartofi

 Este facut din cartofi si este foarte fin . Amidonul de cartofi trebuie folosit in cantitati mult mai mici decat amidonul de porumb pentru ca folosit in cantitati mari are un gust specific care se simte destul de tare . Se poate folosi in prajituri , sosuri dar repete , in cantitati mici . 


      Faina de in

 Faina de in este foarte bogata in acizi omega 3 . Are o aroma de alune si merge foarte bine in retetele de paine rapida si pentru retetele de tort . Se pastreaza la rece pentru a mentine valoare nutritiva .


  
       Faina de alune
 Faina de alune este bogata in vitamine . Are o aroma perfecta pentru biscuiti , cookies , fursecuri si chiar prajituri . Nu este recomandata pentru paine pentru ca nu lasa aluatul sa creasca . 

       Faina de mei

 Faina de mei este usor de digerat , dulce si untoasa . Merge foarte bine in clatite si tortilla dar intotdeauna combinata cu alte sortimente de faina si niciodata singura .


       Faina de fistic
 Faina de fistic este minunata pentru deserturi si are o valabilitate foarte mare . Este o faina aromata si merge foarte bine in retetele de biscuiti .



       Faina din seminte de dovleac
 Faina este facuta din seminte de dovleac crude si are o culoare intunecata cu o aroma specifica . Se foloseste la prepararea paini sau produselor de patiserie .


       Faina de quinoa

 Faina de quinoa este bogata in proteine . Se  foloseste la clatite , fursecuri , paine , prajituri si biscuiti .


       Faina de tapioca

 Este o faina cu un gust sepecific si se foloseste impreuna cu alte sortimente de faina cum ar fi faina de orez  brun , hrisca sau mei . Se poate folosi ca amidon pentru sosuri , in retetele de paine sau biscuiti .


       Faina de orez alb

 Faina de orez alb este bogata in proteine . Este o faina care trebuie folosita in cantitati gandite bine pentru ca adaugat in cantitati mari primeste un gust prea puternic de orez si o textura putin lipicioasa .
 Merge foarte bine in retetele de sosuri , ingrosarea ciorbelor si chiar in retetele de paine sau biscuiti dar nu in cantitati prea mari .



       Faina de soia
 Faina de soia se poate folosi impreuna cu faina de orez brun sau faina de malai . Are o aroma specifica si trebuie folosita in cantitati destul de mici .

       Guma de xanthan

 Guma de xanthan este un agent de ingrosare si gelifiant de origine vegetala . Se foloseste in sosuri , inghetate ,sosuri pentru salate , produse lactate si produse de patiserie .



       Guma de guar
 Guma de guar este un ingredient foarte popular in produsele si retetele fara gluten deoarece creste aluatul repede si este mult mai gustoasa o reteta care contine guma de guar .

 
 

Sunday, October 20, 2013

Alimente bogate in fibre

Alimente bogate in fibre



Generalitati

Alimente bogate in fibre Fibrele dietetice sunt nutrienti esentiali necesari pentru o buna digestie a alimentelor, o functionare optima a tractului digestiv si au un rol important in pastrarea pe termen lung a senzatiei de satietate. Deficitul de fibre poate cauza constipatie, hemoroizi si pot contribui la cresterea valorilor colesterolului si a glucozei din sange.
Cu toate acestea, excesul de fibre poate determina obstructie intestinala, diaree sau chiar deshidratare. Persoanele care maresc aportul de fibre trebuie sa se asigure ca vor consuma mai multe lichide (in special apa).

Alimente bogate in fibre

- Tarate (porumb, grau, orez, ovaz). Taratele sunt bogate in fibre, vitamina B6 si magneziu. Taratele se gasesc cel mai frecvent in paine, dar si in alte tipuri de produse care contin cereale integrale. Taratele de porumb brut ofera mai multe fibre dietetice decat orice aliment - 85,6 g/100 g portia de servire. Continutul celorlalte tipuri de tarate este: tarate de ovaz - 12 g/28 g portie, tarate de grau - 12 g/28 g portie si tarate de orez - 6 g/28 g portie.
- Ierburile uscate si condimentele. Pentru ca ierburile uscate si condimentele sunt bogate in vitaminele si mineralele de care organismul are nevoie, ar trebui sa adaugati cat mai multe in dieta dumneavoastra.
Puneti boia de ardei, praf de chili in compozitia mancarurilor pe care le preparati acasa. Dintre toate condimentele, scortisoara este cea care iese in evidenta, printr-un continut ridicat de fibre: 53 g/100 g portie de servire. Alte condimente care contin fibre sunt: oregano, cimbru, rozmarin, coriandru, cuisoare, busuioc, salvie, fenicul si in sfarsit, piper negru (alt condiment bogat in fibre - 26,5 g/100 g).
- Pudra de caco si ciocolata neagra. Ciocolata este cunoscuta pentru beneficiile sale pentru sanatate, mai ales daca este vorba de ciocolata neagra. Cacaoa, pe langa faptul ca este bogata in fibre (33,2 g/100 g portie de servire) este si o sursa buna de fier si potasiu.
Ciocolata neagra ofera 16,5 g/100 g de fibre/portie. Ciocolata cu lapte nu contine suficiente fibre pentru a depasi cantitatea de calorii continute, deci este indicat sa evitati consumul acestui tip de ciocolata.
- Seminte de in, susan si unt de susan (tahini). Semintele de in si susan sunt surse importante de grasimi sanatoase pentru inima, dar si de fibre dietetice. Semintele de in furnizeaza 27,3 g fibre per 100 g/portie. Semintele de susan ofera aproximativ 14 g fibre la fiecare 100 g servite. Untul de susan (tahini) contine aproape 10 g de fibre per portie de 100 g.
- Edamame. Edamamele (pastai uscate de soia) sunt perfecte pentru o gustare sanatoasa. Optati pentru edamame cu continut scazut de sodiu, pentru a beneficia de o valoare normala a tensiunii arteriale. Edamamele ofera pana la 18 g de fibre dietetice per 100 g portie. Fierte, edamamele isi mai pierd din continutul de fibre - 5,2 g per 100 g portia de servire.
- Nuci (migdale, fistic, nuci pecan). Nucile sunt o gustare excelenta si un topping foarte bun pentru salate. Migdalele ofera cel mai mare aport de fibre - 12 g/ 100 g portie - si sunt urmate de fistic, alune si nuci pecan, care furnizeaza organismului pana la 10 g de fibre la fiecare 100 g consumate.
- Seminte de floarea soarelui. Semintele de floarea soarelui pot fi consumate in salate, preparate culinare sau simple. Sunt o sursa foarte buna de vitamine E, fier, vitamina B1 si B6, proteine, magneziu, mangan, seleniu, potasiu si cupru. In plus, semintele de floarea soarelui asigura organismului pana la 11 g de fibre per 100 g portie si alte uleiuri esentiale pentru mentinerea sanatatii.
- Fasole (alba, neagra sau Pinto). Fasolea uscata fiarta ofera o cantitate destul de mare de fibre dietetice. Fasolea uscata furnizeaza cea mai mare cantitate de fibre dintre toate tipurile de fasole si anume: 10,5 g/100 g portie. Celelalte tipuri de fasole, precum cea alba, neagra, Pinto sau fasolea verde ofera pana la 15 g de fibre la fiecare portie de 100 g. Puteti consuma o mare varietate de fasole in tocanite, garnituri, supe, musaca sau sosuri, ca inlocuitor al proteinelor de origine animala.
- Dovlecei. Dovleceii sunt o alta modalitate sanatoasa de a creste aportul de fibre. Aceste legume hranitoare ofera o varietate de arome, texturi si culori, precum si fibre, vitamine, minerale si carotenoide. Dovleceii pot fi consumati in supe, salate, garnituri sau cruzi. In functie de modul in care este preparat, dovlecelul poate oferi pana la 7 g de fibre la fiecare ceasca.
- Legume din familia Brasicacee. Aceasta categorie de legume a fost studiata indelung pentru efectele de protectie impotriva cancerului. Brasicaceele includ conopida, broccoli, varza, varza de Bruxelles, toate bogate in fibre dietetice.
Aceste legume pot fi incorporate in supe, salate si alte preparate culinare. De asemenea, pentru a beneficia de maximum de cantitatea de fibre din aceste legume, alegeti sa le preparati la abur. La o ceasca de legume din familia Brasicacee puteti beneficia de un aport de fibre intre 3 si 9 g.
- Fructe. Fructele sunt alimente care ar trebui consumate in fiecare zi. Prin consumul de fructe va puteti completa aportul zilnic recomandat de fibre dietetice. Fructele sunt bogate in vitamine si minerale esentiale.
Includeti in meniul zilnic mai multe portii de pere, mere, portocale si banane. Multe dintre aceste fructe sunt disponibile pe tot parcursul anului. Atunci cand nu aveti posibilitatea sa le cumparati proaspete, puteti opta pentru fructe uscate - pentru acest tip de alimente trebuie sa limitati consumul, deoarece acestea sunt adesea foarte bogate in zaharuri. Pentru a creste aportul de fibre adaugati fructe in iaurturi, salate si cereale integrale. Fructele contin:
  • 1 banana medie: 3 g de fibre
  • 1 para medie: 6 g de fibre
  • 1 portocala medie: 4 g de fibre
  • 1 mar mediu: 4 g de fibre
  • 1 ceasca de prune uscate: pana la 6 g de fibre.
Nu uitati sa cresteti si aportul de lichide atunci cand va hotarati sa consumati mai multe fibre. Includeti fibrele treptat in dieta, pentru a nu va confrunta cu simptome de diaree si deshidratare sau alte simptome gastrointestinale. Fibrele ofera numeroase beneficii pentru sanatate, inclusiv:
  • mentin un nivel sanatos de colesterol
  • incetinesc absorbtia de zahar (sunt de ajutor in gestionarea eficienta a diabetului)
  • scad riscul aparitiei diabetului zaharat de tip 2
  • pot fi incluse in dietele de slabit, deoarece fibrele ofera o senzatie de satietate pentru mai mult timp si astfel oamenii vor consuma mai putine gustari intre mesele principale.

Salata de dovleac

Salată de dovleac

O reteta de al Oana Cuzino

oana cuzino salata de dovleac Pentru că este sezonul lui, ar trebui să ne bucurăm din plin de dovleac. După rețetele de supă și plăcintă, astăzi îți prezint o rețetă de salată de dovleac.
Iată de ce ai nevoie!
Pentru salată: un dovleac de aproape două kilograme, curățat, ulei de măsline, jumătate de cană de semințe de pin, 200 g spanac.
Pentru dressing: un sfert de cană de miere de albine, două linguri de oțet balsamic, o lingură de ulei de măsline.
Cum se prepară
Încălzește cuptorul la 250 de grade. Taie dovleacul în felii, cam de 2 centimetri. Pune-le într-o tavă, pe hârtie de copt, cu puțin ulei deasupra și bine condimentate. Lasă-le la cuptor timp de 20 de minute. Scoate-le și lasă-le la răcit.
Într-o tigaie care nu se lipește, pune semințele de pin și lasă-le timp de trei minute, amestecând din când în când.
Amestecă mierea de albine, oțetul balsamic și uleiul, până când se omogenizează.
Taie dovleacul cubulețe și pune-l într-un bol, împreună cu spanacul. Adaugă dressing-ul.
Poftă bună!

Prajitura cu crema de branza si blat de biscuiti

Ingrediente:

Blat
-600 gr biscuiti pisati bine de tot (mai mult sau mai putin)
-150-200 gr unt topit

Mousse de ciocolata
-150 gr ciocolata alba
-150 gr crema de pranza
-60 gr zahar pudra
-80 ml suc de portocala (proaspat stors)
-3 lingurite de gelatina pulbere
-300 ml frisca nebatuta
-2 albusuri de ou batute bine
-coaja rasa de portocale (optional)

Topping
-125 ml suc de portocale proaspat stors
-1 -2 linguri de zahar
-3/4-1 lingurita de gelatina
-1 piersica mare

Preparare:

Biscuitii se pun intr-o punga si se sfarama bine de tot. Se topeste untul si se amesteca cele doua intre ele.

Se ia o tava rotunda, din cea cu pereti detasabili si se captuseste cu hartie alba (pe margini doar). Daca folositi mai multa frisca decat in reteta atunci tortul va fi mai inalt decat marginile tavi si in cazul asta trebuie ca hartia folosita sa fie mai inalta decat marginile. Daca pastrati cantitatea din reteta atunci sariti peste faza cu hartia pusa pe margini. Peste hartie (daca se foloseste) se pune folie de plastic, se acopera de data asta si fundul tavii si se lasa marginile foliei peste peretii tavii. Folia se pune pentru a putea fi manevrata mai bine prajitura dupa ce este gata.

Acum, daca am pregatit tava, punem in ea (doar pe fundul ei) compozitia de biscuiti si presam bine de tot cu palma. Daca vreti ca blatul sa fie mai gros atunci folositi mai multi biscuiti si ceva mai mult unt, iar daca vreti blatul mai subtire atunci micsorati cantitatea de biscuiti si unt.

Acum trecem la pregatirea cremei (mousse). Am luat ciocolata si am topit-o pe baia de aburi, separat am batut cu mixerul (1 minut) creama de btanza cu zaharul. Apoi am turnat deasupra ciocolata topita si putin racorita, precum si coaja de portocala, am amestecat bine. Apoi se incalzeste sucul de portocala, se pune gelatina in el si se amesteca pana se topeste bine dupa care se toarna peste compozitia de branza.

Frisca lichida se bate (se poate folosi frisca gata batuta din comert), apoi se incorporeaza si ea in compozitia de branza, albusurile se bat si ele si se pun deasupra, Se amesteca de sus in jos incet, apoi se toarna peste blatul de biscuiti, se niveleaza si se trece la urmatoarea etapa.

Se ia piersica, se spala, se taie felii subtiri si se aranjeaza pe suprafata cremei dupa care se ia sucul de portocale prevazut in reteta la topping, se pune zahar in el si se incalzeste. Se pune apoi gelatina, se amesteca bine, pana la topirea completa a zaharului si gelatinei si sa lasa la racit.

Apoi se toarna peste tort si se da la rece pentru a se inchega.

Mentiuni:

Alte variante:
-ciocolata normala sau amaruie -- zmeura-- sirop de zmeura
-ciocolata alba -- capsuni -- sirop de capsuni
-ciocolata alba -- caise -- sirop de caise
sau ce vreti dvs.

Este o prajitura simpla, rapida de tot, la indemana, si tare buna.
Timp Preparare: 40 '
Complexitate: redusa

Allimente care scad pofta de mancare

Top alimente care taie pofta de mâncare exagerat�

De retinut si de adaugat in lista de cumparaturi alimentele de mai jos. Mie imi plac foarte mult migdalele dar tot timpul le evit pentru au multe calorii.  O sa incep sa lel cosnum din nou.    
Gustările dintre mese sunt foarte importante atunci când eşti la dietă pentru că te pot ajuta să faci faţă mai uşor poftelor care te bântuie la fiecare colţ de stradă.
Să vedem cum se prezintă topul celor mai bune alimente care scad apetitul:
1. Merele, indiferent de culoare sau soi, sunt excelente pentru a reduce senzaţia de foame datorită fibrelor solubile pe care le conţin, inclusiv pectina, care ajută la completarea sentimentului de plenitudine. În plus, s-a demonstrt ştiinţific faptul că un consum regulat de mere ajută la reglarea nivelului de glucoză din sânge, împiedicând instalarea diabetului, şi la creşterea nivelului de energie.

2. Ardeiul iute accelerează metabolismul şi procesul de ardere a caloriilor, dar te poate împiedica să „îţi pui frână” atunci când iei masa, scăzând astfel şansele de supraalimentare şi obezitate.

3.Ghimbirul stimulează digestia, calmează cramepele stomacale şi reduce senzaţia de foame.

4. Migdalele sunt pline de antioxidanţi, vitamina E şi magneziu, elemente esenţiale pentru menţinerea stării de sănătate şi care suprimă pofta de mâncare, devenind astfel aliaţi în curele de slăbire..

5. Ceaiul verde reduce pofta de dulce sau sărat iar catehinele din frunze împiedică dezvoltarea celulelor grase din ţesuturi, reducând astfel depozitele de grăsime. De asemenea, reglează nivelul de zahăr din sânge şi „înfrânează” senzaţia de foame.

6. Ovăzul conţine carbohidraţi cu eliberare treptată în organism şi te face să te simţi sătulă chiar şi la câteva ore după ce l-ai consumat la micul dejun, de exemplu. Pe lângă asta, ovăzul este bogat în fibre care ajută la un tranzit intestinal sănătos şi favorizează eliminarea toxinelor, împiedicând în acest mod apariţia bolilor cardiovasculare şi a depunerilor de colesterol „rău” pe arterele de sânge.

7. Sucul de legume cum ar fi morcovii, ţelina, castraveţii, roşiile etc. este foarte sănătos şi pline de vitamine, antioxidanţi şi minerale, care ajută la energizarea, tonifierea şi detoxifierea organismului.

8. Legumele verzi au mare valoare nutritivă, puţine calorii şi ţin de foame, aşa că nu le evitaţi sub nicio formă.

9. Seminţele de in reprezintă o combinaţie perfectă de acizi graşi şi fibre solubile, care ajută la controlarea senzaţiei de foame. Le poţi adăuga în iaurturi, salate, ciorbe etc.
Şi nu în ultimul rând nu uitaţi să vă hidrataţi cu apă din belşug: un studiu recent arată că persoanele care beau 2 pahare cu apă înainte să ia masa, consumă alimente mai slab calorice, cam cu 90 de calorii mai puţin decât în mod normal. În plus, pe perioada verii, apa este cea mai bună cale să te menţii hidratată.
Autor: Rotaru

Saturday, October 19, 2013

Placinta cu carne de pui

Retete Culinare - Placinta cu pui
Este o placinta consistenta si se prepara foarte usor! 

Ingrediente

        Foile de placinta:
  • 200 ml apa
  • o lingura si jumatate ulei de masline
  • o lingurita si jumatate sare
  • 400 g faina
  • o lingurita si jumatate drojdie granulata
        Umplutura:
  • o ceasca de orez
  • un piept de pui
  • 2 cepe verzi maricele
  • o legatura marar
  • sare, piper
  • un ou pentru uns
  • Portii: 8Portii: 8
  • Timp de preparare Timp de preparare: sub 120 minute

 

 

Mod de preparare reteta Placinta cu pui

 Se pun ingredientele in ordinea de mai sus la programul de framantat si dospit la masina de paine , dureaza 1h25'. Daca nu aveti masina de paine  se poate framanta bine aluatul si se lasa la dospit la loc caldut o ora.
Intre timp pregatim ingredientele pentru umplutura si incingem cuptorul.
Orezul se spala bine si se fierbe, apoi se scurge de apa si se lasa deoparte. Pieptul de pui se toaca si se caleste impreuna cu ceapa tocata si putin ulei de masline. Se adauga o ceasca de apa si se lasa la inabusit, la foc moale, cam 10 minute. Mararul se spala si se toaca marunt.
Se unge o tava cu ulei, apoi aluatul se imparte in doua. Prima foaie se intinde si se imbraca forma (si pe pereti). Se adauga jumatate din orez, se condimenteaza cu sare si piper, apoi jumatate din marar si jumatate din compozitia cu carne. Se mai aseaza inca un strat de orez, marar si carne si se acopera cu a doua foaie de aluat, intinsa cu sucitorul. Se inteapa cu furculita din loc in loc si se unge cu oul batut. Se lasa la cuptor, la foc mic, pe gratarul de sus, pana se rumeneste frumos