Despre asertivitate...
Articol de Dorin Dancu (TMI)
Daca realizati ca nu aveti curaj sa-l refuzati, fara sa va simtiti vinovat, pe un coleg care abuzeaza de bunavointa voastra, sau daca realizati ca nu faceti fata unui sef agresiv, e timpul sa invatati sa comunicati in mod asertiv.
Conceptul de asertivitate, relativ nou in societatea romaneasca, este "importat" de la americani si inseamna, in principiu, a spune "nu" fara sa te simti vinovat. Mai nuantat, comunicarea asertiva este cea prin care spui ceea ce ai de spus, in mod ferm, spontan, sincer si direct, pastrandu-ti demnitatea si drepturile si, in acelasi timp, fara sa-l jignesti pe celalalt - deci fara sa-l ataci ca persoana, ci referindu-te strict la comportamentul sau din acel moment.
Asertivitatea nu este un comportament natural, cu care ne nastem. In mod natural, ne comportam si comunicam submisiv sau agresiv; asertivitatea este un comportament si un mod de comunicare educat - deci o abilitate care trebuie cunoscuta si apoi exersata. Daca am plasa pe o scala cele doua extreme - submisiv si agresiv - comportamentul asertiv nu se afla, asa cum ne-am astepta, la mijloc. Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferentiaza de comportamentul agresiv prin faptul ca nu incalca drepturile si libertatile celuilalt. De asemenea, comportamentul asertiv analizeaza comportamentul celuilalt si nu persoana lui. De exemplu, un manager care intra in birou si le spune oamenilor sai: "Sunt nemultumit ca nu ati atins tintele pe care vi le-am stabilit. Ce s-a intamplat?", se comporta asertiv, iar un manager care spune: "Normal. Pleaca omul o zi si nu mai face nimeni nimic. Idiotilor!", are un comportament agresiv.
Oamenii al caror comportament natural este submisiv sunt si cei care reusesc cel mai greu sa comunice asertiv, fiindca le este teama tot timpul si nu au curajul sa abordeze un mod de comunicare atat de indepartat (aproape de cealalta extrema a scalei) si de contrar comportamentului lor natural. Daca ei sunt genul de angajati care, atunci cand sunt incarcati cu sarcini suplimentare, spun de fiecare data: "Bine, o fac si pe asta." sau "Imi cer scuze ca nu am reusit sa finalizez tot.", le va fi foarte greu sa-i spuna sefului: "Uite, raportul acesta trebuia facut de altcineva si mi l-ai dat mie. Eu mi-am indeplinit sarcinile pe care le am conform fisei postului. Este a cincea oara cand imi dai sa fac rapoarte pe care nu ar trebui sa le fac eu. Daca nu face parte din atributiile mele, de ce ma certi tot pe mine?". Majoritatea oamenilor sunt agresivi sau submisivi; putini sunt asertivi. Din nefericire, observam uitandu-ne in jurul nostru - in Romania cel putin - ca foarte multi oameni nu reusesc sa comunice asertiv.
Mai intai trebuie sa invatam sa comunicam
Daca realizati ca nu aveti curaj sa-l refuzati, fara sa va simtiti vinovat, pe un coleg care abuzeaza de bunavointa voastra, sau daca realizati ca nu faceti fata unui sef agresiv, e timpul sa invatati sa comunicati in mod asertiv.
Conceptul de asertivitate, relativ nou in societatea romaneasca, este "importat" de la americani si inseamna, in principiu, a spune "nu" fara sa te simti vinovat. Mai nuantat, comunicarea asertiva este cea prin care spui ceea ce ai de spus, in mod ferm, spontan, sincer si direct, pastrandu-ti demnitatea si drepturile si, in acelasi timp, fara sa-l jignesti pe celalalt - deci fara sa-l ataci ca persoana, ci referindu-te strict la comportamentul sau din acel moment.
Asertivitatea nu este un comportament natural, cu care ne nastem. In mod natural, ne comportam si comunicam submisiv sau agresiv; asertivitatea este un comportament si un mod de comunicare educat - deci o abilitate care trebuie cunoscuta si apoi exersata. Daca am plasa pe o scala cele doua extreme - submisiv si agresiv - comportamentul asertiv nu se afla, asa cum ne-am astepta, la mijloc. Comportamentul asertiv este mult mai aproape de cel agresiv, dar se diferentiaza de comportamentul agresiv prin faptul ca nu incalca drepturile si libertatile celuilalt. De asemenea, comportamentul asertiv analizeaza comportamentul celuilalt si nu persoana lui. De exemplu, un manager care intra in birou si le spune oamenilor sai: "Sunt nemultumit ca nu ati atins tintele pe care vi le-am stabilit. Ce s-a intamplat?", se comporta asertiv, iar un manager care spune: "Normal. Pleaca omul o zi si nu mai face nimeni nimic. Idiotilor!", are un comportament agresiv.
Oamenii al caror comportament natural este submisiv sunt si cei care reusesc cel mai greu sa comunice asertiv, fiindca le este teama tot timpul si nu au curajul sa abordeze un mod de comunicare atat de indepartat (aproape de cealalta extrema a scalei) si de contrar comportamentului lor natural. Daca ei sunt genul de angajati care, atunci cand sunt incarcati cu sarcini suplimentare, spun de fiecare data: "Bine, o fac si pe asta." sau "Imi cer scuze ca nu am reusit sa finalizez tot.", le va fi foarte greu sa-i spuna sefului: "Uite, raportul acesta trebuia facut de altcineva si mi l-ai dat mie. Eu mi-am indeplinit sarcinile pe care le am conform fisei postului. Este a cincea oara cand imi dai sa fac rapoarte pe care nu ar trebui sa le fac eu. Daca nu face parte din atributiile mele, de ce ma certi tot pe mine?". Majoritatea oamenilor sunt agresivi sau submisivi; putini sunt asertivi. Din nefericire, observam uitandu-ne in jurul nostru - in Romania cel putin - ca foarte multi oameni nu reusesc sa comunice asertiv.
Mai intai trebuie sa invatam sa comunicam
Ca sa putem deveni asertivi, trebuie sa trecem printr-un pas obligatoriu: sa invatam sa comunicam. Or, nici abilitatile de comunicare nu sunt usor de dobandit. Daca intrebi oamenii din 100 de companii care este cea mai importanta problema in organizatia lor, raspunsul este, in aproape toate cazurile: comunicarea. Iar problemele de comunicare sunt cauzate de trei mari prejudecati, care exista in aproape toate organizatiile: ca e usor sa comunici; ca pentru a comunica e suficient sa transmiti un mesaj; ca, daca ai transmis mesajul acela "e clar" ca oamenii vor intelege exact ceea ce ai vrut sa inteleaga. Dar comunicarea inseamna mai mult decat transmiterea unui mesaj; inseamna transmitere, receptie si feedback - aceasta este comunicarea completa.
Nu conteaza ce spunem noi; conteaza ceea ce a inteles receptorul; acesta este lucrul cel mai important in comunicare. Scopul pentru care comunicam nu este sa transmitem un mesaj, ci sa primim un raspuns sau sa obtinem un rezultat: o schimbare de atitudine, de comportament, o modificare a starii actuale etc., iar receptorul se comporta ulterior in functie de ceea ce a inteles, nu in functie de ceea ce i-am spus. Inainte de asertivitate, trebuie sa ne asiguram ca mesajul a fost inteles de celalalt exact asa cum ne asteptam sa fie inteles; dupa aceea vedem daca mai continuam discutia sau nu.
Ca sa fii asertiv, trebuie sa-ti sustii drepturile
Trecand la pasul urmator - invatarea comportamentului asertiv - trebuie sa incepeti constientizand faptul ca aveti fata de ceilalti un set de drepturi pe care trebuie sa vi le sustineti. De asemenea, fiindca a fi asertiv nu inseamna sa fii agresiv, trebuie sa constientizati faptul ca si ceilalti, la randul lor, au aceleasi drepturi, de care trebuie sa tineti cont.
Pentru ca drepturile noastre sa fie respectate, trebuie sa ni le construim, in timp, invatandu-i pe ceilalti sa ne trateze asa cum dorim. Una dintre legile relationarii spune ca felul in care esti tratat de ceilalti este o consecinta a felului in care te-ai comportat anterior. De aceea recomand comunicarea asertiva inca din startul unei relatii cu o alta persoana. El arata ca daca seful isi cearta zbierand subordonatul si il face prost sau idiot pentru a suta oara, este vina subordonatului, fiindca l-a lasat, in timp, sa il trateze asa, si nu a comunicat cu el, de la inceput, in mod asertiv. Mesajul asertiv pe care ar fi trebuit sa-l transmita subordonatul ar fi de genul: "Uite, am vazut ca si cu ceilalti colegi ai mei vorbesti asa. Cu mine te rog sa vorbesti altfel. Eu te respect ca persoana; te rog frumos sa ma respecti si tu ca persoana, iar criticile tale sa se refere la activitatea mea de aici, nu la persoana mea. Iti multumesc ca m-ai ascultat". Daca subordonatul transmite din start un asemenea mesaj, il va pune pe ganduri pe seful sau, care a doua oara nu va mai zbiera la el iar daca situatia se repeta, solutia va fi ca, de fiecare data, subordonatul sa-i transmita sefului sau acelasi mesaj.
O alta regula a comunicarii asertive este personalizaarea - cel care transmite mesajul isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce spune. Dancu arata ca daca, de exemplu, un manager incepator primeste de la seful sau sarcina sa-si evalueze oamenii si nu are curaj, le va spune "Stiti, seful m-a rugat sa va evaluez." - dar acest comportament nu este asertiv, ci submisiv. Dancu adauga ca o alta regula de comunicare spune ca mesajul trebuie sa fie exprimat direct si pe loc, altfel exista riscul ca persoana vizata sa nu mai recunoasca, mai tarziu, ca asa s-au intamplat lucrurile. In cazul in care mesajul este un feedback negativ, nu trebuie dat niciodata in prezenta altora - fiindca ii afecteaza celuilalt stima de sine - ci intre patru ochi, in alt birou; de asemenea, mesajul trebuie completat cu o sugestie sau o propunere de comportament.
Deprinderea de a comunica asertiv se formeaza in timp si trebuie exersata, dar nu in mod rigid. Daca vrem sa ne evaluam asertivitatea, nu trebuie sa ne intrebam daca am avut acest comportament in orice situatie, ci cat de des am fost asertivi. Ca sa ne testam, trebuie doar sa ne punem cateva intrebari, precum: "Ce fel de climat construiesc in jurul meu? Cum ma trateaza colegii si seful? Ma vad respectat? Parerea mea conteaza? Sunt luat in serios?".
Chiar daca este dificil sa devii asertiv, beneficiile unui asemenea comportament merita tot efortul. In primul rand, obtinem lucrurile la care avem dreptul, iar in al doilea rand evitam disconfortul si sentimentul de vinovatie pe care-l avem cand spunem "nu". Un alt beneficiu al comportamentului asertiv este faptul ca ne creste increderea in noi insine si auto-respectul.
In ce situatii si cu cine e preferabil sa nu fii asertiv?
Cu seful, cand e nervos si impulsiv. Daca stiti ca aveti un sef care, atunci cand este foarte nervos, tuna si fulgera, da afara oameni s.a.m.d., va sfatuiesc sa-l lasati in pace si sa asteptati pana se linisteste. In comunicare este necesar ca ambele parti - si voi si interlocutorul - sa se afle intr-o stare de echilibru emotional, deci nici unul nu trebuie sa fie nici foarte suparat sau nervos, nici exagerat de bucuros. Ganditi-va ca, daca sunteti foarte nervos sau exuberant, nu veti putea fi asertiv, si asteptati pana cand ambele parti sunt intr-un echilibru emotional.
Asertivitatea - modalitate optima de comunicare in afaceri, este unul dintre capitolele cursului Communication Skills, sustinut de Dorin Dancu (TMI) in 30 martie.
Nu conteaza ce spunem noi; conteaza ceea ce a inteles receptorul; acesta este lucrul cel mai important in comunicare. Scopul pentru care comunicam nu este sa transmitem un mesaj, ci sa primim un raspuns sau sa obtinem un rezultat: o schimbare de atitudine, de comportament, o modificare a starii actuale etc., iar receptorul se comporta ulterior in functie de ceea ce a inteles, nu in functie de ceea ce i-am spus. Inainte de asertivitate, trebuie sa ne asiguram ca mesajul a fost inteles de celalalt exact asa cum ne asteptam sa fie inteles; dupa aceea vedem daca mai continuam discutia sau nu.
Ca sa fii asertiv, trebuie sa-ti sustii drepturile
Trecand la pasul urmator - invatarea comportamentului asertiv - trebuie sa incepeti constientizand faptul ca aveti fata de ceilalti un set de drepturi pe care trebuie sa vi le sustineti. De asemenea, fiindca a fi asertiv nu inseamna sa fii agresiv, trebuie sa constientizati faptul ca si ceilalti, la randul lor, au aceleasi drepturi, de care trebuie sa tineti cont.
Pentru ca drepturile noastre sa fie respectate, trebuie sa ni le construim, in timp, invatandu-i pe ceilalti sa ne trateze asa cum dorim. Una dintre legile relationarii spune ca felul in care esti tratat de ceilalti este o consecinta a felului in care te-ai comportat anterior. De aceea recomand comunicarea asertiva inca din startul unei relatii cu o alta persoana. El arata ca daca seful isi cearta zbierand subordonatul si il face prost sau idiot pentru a suta oara, este vina subordonatului, fiindca l-a lasat, in timp, sa il trateze asa, si nu a comunicat cu el, de la inceput, in mod asertiv. Mesajul asertiv pe care ar fi trebuit sa-l transmita subordonatul ar fi de genul: "Uite, am vazut ca si cu ceilalti colegi ai mei vorbesti asa. Cu mine te rog sa vorbesti altfel. Eu te respect ca persoana; te rog frumos sa ma respecti si tu ca persoana, iar criticile tale sa se refere la activitatea mea de aici, nu la persoana mea. Iti multumesc ca m-ai ascultat". Daca subordonatul transmite din start un asemenea mesaj, il va pune pe ganduri pe seful sau, care a doua oara nu va mai zbiera la el iar daca situatia se repeta, solutia va fi ca, de fiecare data, subordonatul sa-i transmita sefului sau acelasi mesaj.
O alta regula a comunicarii asertive este personalizaarea - cel care transmite mesajul isi asuma responsabilitatea pentru ceea ce spune. Dancu arata ca daca, de exemplu, un manager incepator primeste de la seful sau sarcina sa-si evalueze oamenii si nu are curaj, le va spune "Stiti, seful m-a rugat sa va evaluez." - dar acest comportament nu este asertiv, ci submisiv. Dancu adauga ca o alta regula de comunicare spune ca mesajul trebuie sa fie exprimat direct si pe loc, altfel exista riscul ca persoana vizata sa nu mai recunoasca, mai tarziu, ca asa s-au intamplat lucrurile. In cazul in care mesajul este un feedback negativ, nu trebuie dat niciodata in prezenta altora - fiindca ii afecteaza celuilalt stima de sine - ci intre patru ochi, in alt birou; de asemenea, mesajul trebuie completat cu o sugestie sau o propunere de comportament.
Deprinderea de a comunica asertiv se formeaza in timp si trebuie exersata, dar nu in mod rigid. Daca vrem sa ne evaluam asertivitatea, nu trebuie sa ne intrebam daca am avut acest comportament in orice situatie, ci cat de des am fost asertivi. Ca sa ne testam, trebuie doar sa ne punem cateva intrebari, precum: "Ce fel de climat construiesc in jurul meu? Cum ma trateaza colegii si seful? Ma vad respectat? Parerea mea conteaza? Sunt luat in serios?".
Chiar daca este dificil sa devii asertiv, beneficiile unui asemenea comportament merita tot efortul. In primul rand, obtinem lucrurile la care avem dreptul, iar in al doilea rand evitam disconfortul si sentimentul de vinovatie pe care-l avem cand spunem "nu". Un alt beneficiu al comportamentului asertiv este faptul ca ne creste increderea in noi insine si auto-respectul.
In ce situatii si cu cine e preferabil sa nu fii asertiv?
Cu seful, cand e nervos si impulsiv. Daca stiti ca aveti un sef care, atunci cand este foarte nervos, tuna si fulgera, da afara oameni s.a.m.d., va sfatuiesc sa-l lasati in pace si sa asteptati pana se linisteste. In comunicare este necesar ca ambele parti - si voi si interlocutorul - sa se afle intr-o stare de echilibru emotional, deci nici unul nu trebuie sa fie nici foarte suparat sau nervos, nici exagerat de bucuros. Ganditi-va ca, daca sunteti foarte nervos sau exuberant, nu veti putea fi asertiv, si asteptati pana cand ambele parti sunt intr-un echilibru emotional.
Asertivitatea - modalitate optima de comunicare in afaceri, este unul dintre capitolele cursului Communication Skills, sustinut de Dorin Dancu (TMI) in 30 martie.
Alte subiecte din agenda:
• Identificarea si abordarea profilurilor comunicationale
• Principalele bariere de comunicare, tehnici de evitare a acestora
• Body language, rol in comunicarea fata in fata
• Descrierea de tipuri comportamentale: direct/indirect, agresiv, pasiv, asertiv
• Tehnici ale exprimarii asertive
• Feedback negativ prin asertivitate
• Niveluri de ascultare in comunicarea directa
• Deschiderea de canale de comunicare prin rapport
No comments:
Post a Comment